“Să vă dea Dumnezeu după cum gândiți, nu după cum vorbiți.”

           “Să vă dea Dumnezeu după cum gândiți, nu după cum vorbiți.”

Înțeleg, acum de ce nu pot să spun nimănui anumite lucruri și idei, nu ar înțelege și m-ar judeca, cel mai probabil, greșit. Poate că asta aduce și o anumită maturitate sau e doar o impresie creată de mintea mea, ca scuză pentru dezamăgiri și nopți albe, pierdute în gânduri si întrebări.

Am impresia că unii dintre voi nu vă dați seama cât însemnați în viața mea. Cât de mult țin la voi și la binele vostru. Cât de mult mi-am dorit să vă ajut și cum am pus fericirea voastră înaintea fericirii mele. 

Sunt printre voi persoane cărora nu le-am spus niciodată cât de mult mă bucur că le-am întâlnit și ce influența au avut sau au în viața mea. Nu pentru că nu am vrut, ci pentru că am facut-o odată și am eșuat in a da rezultate, probabil am fost înțeleasă greșit sau pur și simplu nu m-am făcut plăcută la rândul meu. Mai sunt și câțiva care m-au dezamăgit, fără să-și dea seama și care habar nu au că au făcut-o. Nu mi-a plăcut să mă cert sau să produc discuții din nimic. Am iertat, am dat șanse de schimbare și-am primit aceleași lucruri. Mi-am închis nervii și dezamăgirile în lacrimi, în scris, în desen și muzică.

Am cunoscut, de altfel și persoane care mi-au făcut rău, dar mi-au dat lecții de viață și mi-au lăsat cicatrici și frici la fel de bine ascunse, în secret, în suflet.

Majorității vă sunt profund recunoscătoare. Celorlalți, însă, le doresc numai bine!