Toate ușile spre mine ți s-au închis de azi. De fapt ți s-au închis de mult, doar că nu acceptasem asta, probabil niciunul din noi. De azi, nu mai exista șansă sau speranță pentru noi. Dacă te întrebi de ce, îți spun eu. Pentru că de azi, nu mai vreau să trăiesc în lipsa ta. Nu mai vreau să-ți fiu mereu și tu niciodată sau doar de câte ori ai tu chef. De azi va fi nimic sau după cheful meu.
De acum înainte am să-ți fiu cand vreau eu, iar tu îmi vei fi tot la cheful meu, să ții minte asta. Pentru că, de azi așa vreau eu. Pentru că m-am săturat să-ți fiu mereu și tu mai niciodată când am nevoie. N-ai mai fost de mult acolo când aveam nevoie. Ai uitat de mine și mi-a ajuns, de azi uit și eu de tine și-mi voi aduce aminte când voi dori. N-am să mai stau la mila ta și niciatât la nevoia ta. Să simți și tu lipsa, dacă te va lăsa iubirea ta să o simți, nu numai eu. Să mai primești și tu indiferență, că de dragoste am înțeles că te-ai săturat. Să-ți mai pui și tu întrebări fără răspuns, că eu mi-am primit răspunsurile. Să ți se mai facă și ție dor, că mie mi-a ajuns să simt că mor. Să-ți mai greșesc și eu, să vedem cât poți ierta. Să te mai enervezi și tu, câ eu prea mi-am mâncat nervii singură.
De azi, dragul meu, îți vine ție rândul. Să nu crezi că nu vei fi în locul meu, să nu-mi spui că nu-ți pasă, că știm amândoi că-i minciună. Să te mai doară și pe tine măcar orgoliul, dacă mai mult nu ai. Mai rămâi și tu cu ochii în soare, că de azi eu port ochelari. Și dacă rămâi singur, în final, tot pe mine mă vei căuta, știu, te aștept. Dar să nu-ți faci impresia că voi fi singură, căci se prea poate să nu fiu și n-aș vrea să te prăbușești, gândindu-te că te-am uitat, că n-am de unde să știu eu ce va fi. Și dacă chiar te voi uita, adu-ți aminte că tu m-ai adus aici și tu ți-ai dorit asta. Adu-ți aminte când mi-ai zis “nu mă mai iubi”, că e posibil să țin cont de sfatul tău.
De azi, voi fi eu fără tine, iar cu tine când vreau eu să fiu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu