Nu știu ce ar trebui să mă doară mai tare. Faptul că m-ai înlocuit? Că-mi vorbești ca unui
necunoscut? Că m-ai făcut să ajung la concluzia că aștia doi ani de zile au fost cea mai mare pierdere
de timp și că nu te-am cunoscut cu adevărat niciodată? Că și eu ți-am greșit? Că sunt de fapt o bătaie de joc și nu doar a ta? E
posibil să nu mă mai doară nimic. Pentru că, în schimbul celor
spuse și făcute, nu mai simt nimic. Nu mă mai interesează nimic.
Am înțeles, de fapt, că toți ne schimbăm, poate chiar și eu. Am înțeles că răzbunarea e dulce, dar
nu aduce nimic cu sine. Am înțeles că trecutul e trecut și trebuie să moară acolo, indiferent de
noi și de cât de greu e. Am înțeles că „morții dezgropați” te îngroapă pe tine. Am înțeles că frații sunt de vânzare și nici surorile nu
scapă. Am înțeles că timpul ăsta care trece iți arată multe și te învață multe. Am înțeles că din greșeli învățăm și nu ne oprim doar la una singura. Am înțeles că viața nu așteaptă și nu te va aștepta nici pe tine.
Am înțeles că nu e despre tine, e
despre ei. Am înțeles că nu contezi tu, doar ce poți oferi. Am înțeles că lor le place să vorbească și nu au un scop, doar că nu se pot opri. Am înțeles că oricât de mult vrei să faci o impresie bună, cineva tot va avea
o părere negativă. Am înțeles că nimeni și nimic nu rămâne, toate trec, se
uită, se trăiesc sau se ignoră.
Am înțeles că nu totul merită atenție, că ai să ajungi să ierți foarte multe unui
om, ca în final să se piardă tot. Am înțeles că ceea ce e prea mult strică și prea puțin nu ajunge. Am înțeles că am standarde,
priorități și toate se rezolvă în ordine.
Am înțeles că nu trebuie să mai grăbesc nimic, că toate vin cu timpul
și se rezolvă tot așa. Am înțeles că toate întrebările au un răspuns, trebuie doar să știi unde să-l cauți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu