Și dacă...

Și dacă are să-ți vină vreodată să pleci, pleacă și du-te departe dacă e nevoie, du-te și regăsește-te pe tine, ia-ți cât timp îți trebuie și revino la ceea ce știi că ești.

Și dacă are să-ți spună lumea să te întorci, nu îi asculta, nu te încrede în ei, că tu știi cel mai bine ce ai de rezolvat.

Și dacă ți se va întâmpla să fii singur, bucură-te din toată inima de singurătatea asta, pentru că e cea mai sănătoasă.

Și dacă lumea ar vrea să-ți fie alături are să-ți accepte singurătatea și nebunia ce o porți cu tine, lasă-i, dacă nu, lasă-i să fugă cât îi țin picioarele.

Și dacă vrei să vorbești, vorbește, nu lăsa să treacă timp, pentru că timpul nu se mai întoarce și nici șansele nu ți se vor mai întoarce. Cu cât trece timpul cu atât nu vei mai simți nevoia să vorbești și va fi totul degeaba.

Și dacă lumea vrea să te oprești, nu o face, vorbește și fii împăcat cu tine că ai spus ce aveai de spus, apoi poți pleca mai departe.

Și dacă vei dori să taci, taci și nu scoate un cuvânt, nu te forța și nu le spune ce vor să audă, doar pentru că așa consideră ei că e “normal”. Nu fi ceea ce nu poți sau ce vor ei să fii!

Și dacă îți vor spune să le vorbești și nu mai ai nimic să le spui , pleacă sau rămâi tăcută și ascultă-le cuvintele. Alea mai frumoase sau mai urâte și lasă-i să și le consume, în final, vor rămâne și ei tăcuți.

Și dacă are să-ți fie greu în viața asta, luptă în orice fel poți. Când nu mai poți așează-te și consumă-ți durerea. Plângi, țipă, sparge, lovește, rămâi calm, apoi ridică-te în picioare și mergi mai departe în felul tău.

Și dacă ei vor să-ți fie alături, vor fi, indiferent dacă îi vei lăsa să fie sau nu, ei vor fi.

Și dacă are să-ți fie prea multă fericirea, împarte-o și cu ceilalți, poart-o în jurul tău și dă-le speranța de mai bine.

Și dacă lumea are să se uite urât, zâmbește-le și lor.