Egalitate

Eu n-am somn și tu mai mult ca sigur dormi, doar că acum, nu mai e ca înainte, când te puneam să-mi spui povești, și e un gol acolo, nu înțeleg, ciudată senzație. Dacă eu nu-ți merit iertarea nici tu nu ai meritat-o pe a mea. Dacă eu nu sunt bună, ce te face să crezi că tu ești mai bun, dragul meu?

Dacă eu n-am fost suficientă, poate ca nici tu n-ai fost sau ai fost mai mult de atât. În final, poate că rămâne vina mea, dar nu poți spune că nici tu nu ai greșit. Și dacă poți, te rog, iartă-mă pe mine. Că de azi nu mai contează ce ne dorim, ne-am pus orgoliile mai sus și ne-am ridicat iar zidurile, am renunțat să mai credem și am plecat în direcții diferite, fiecare cum a putut.

Poate că sunt împăcată sau nu, poate că și tu ești împăcat sau poate nu și sunt eu nebună. Poate că mâine o să regret ce am spus azi și o să-mi amintesc ce a fost, dorindu-mi să te caut, dar voi știi că nu mai am cum și nici unde.

Nu mai suntem la egalitate, pentru că atunci când simțeam eu tu nu mai simțeai și îmi ridicai un zid în față, iar când simțeai tu mă închideam eu. Poate că tu nu mai ai răbdare și eu nu mai pot să aștept. Poate că tu nu ne-ai iertat și poate eu deja am dat uitării ce era de iertat din diverse motive. Poate că diferențele dintre noi sunt prea mari și tind mai mult spre respingere decât spre atracție.

În schimb, dacă plecarea mea iți aduce liniște înseamnă că o voi gasi și eu pe a mea. Dacă o să mă ierți, eliberează-te și de amintirile cu mine în același timp. Și dacă vrei vrea să te întorci să ții cont că e posibil să fiu aceeasi persoană.