De ce se tem femeile

Noi, femeile care iubim sincer, avem temeri. Oricât de mature, stabile emoțional, independente și oricât de mult ne controlăm, ne temem de ceva când vine vorba de o relație.

Ne temem de alte femei. Nu pentru că pot fi mai bune neapărt, ci pentru că pot pica mai repede în plasa voastră.

Ne temem de faptul că la un moment dat nu mai suntem suficiete pentru voi. Nu pentru că nu știm cât de mult putem oferi, ci pentru că nu veți fi multumiți și veți căuta ceva nou.

Ne temem de singurătate. Chiar dacă unele dintre noi o știm prea bine, nu ne dorim să fim iar acolo.

Ne temem de abandon. Tocmai pentru că iubim, nu vrem să fim abandonate de bărbatul care ne cunoaște sufletul, trupul și mintea.

Ne temem de distrugere pentru că odată cu ea vine autodistrugerea sau din contră, evoluția, pe unul sau mai multe planuri.

Ne temem, uneori, să vă lăsăm în urmă pentru că nu ne vedem viața fără voi sau, din contră, nu știm cum este să fim cu voi.

Ne temem de trecut, de viitor și uneori chiar și de prezent pentru că nu știm dacă vă veți mai întoarce, nu știm ce o să facem dacă vă întoarceți, nu știm unde vom fi noi în viitor și dacă veți fii și voi acolo, nu știm ce să vă spunem, mai ales când aveți stări proaste.

Ne temem să vă vorbim și uneori vorbim tocmai pentru că ne temem, pentru că așa suntem noi, femeile care iubim.

Ne temem de voi, bărbații, mai ales de cei instabili emoțional, pentru că nu știm cum să răspundem stărilor voastre.

Ne temem noi, la fel ca și voi, de multe altele.