Ești bogat atunci când cel mai scump lucru al tău nu costă nimic

Atunci când se întâmplă să pierzi iubirea de acasă, ajungi să o cauți cu disperare în alte părți, în alți oameni.

Atunci când acasă nu mai e acasă, când nu mai e înțelegere, liniște și iubire, începi să cauți ‘acasă’ în alte părți, în alți oameni, fără să știi ce va fi, fără să cunoști drumurile pe care mergi.

Când pierzi familia, pierzi un echilibru care ți-a fost dat și trebuie să-l restabilești singur. Unii reușesc, alții nu. Unii pot să-și păstreze drumul, chiar dacă e plin de probleme, durere și dezamăgiri, reușesc să rămână într-un echilibru. Alții pur și simplu, nu pot, oricât de mult încearcă, se pierd și nu e nimic de judecat. Că nu pot singuri și nici cu ajutor, tot se schimbă, în bine sau în rău și nu se mai întorc la ceea ce au fost.

 Indiferent de situație, niciunii nu sunt de condamnat. Dacă nu îi poți înțelege, mai bine ignoră-i. Dragostea noastră, a societății îi poate ajuta să se înțeleagă măcar pe ei, îi poate ajuta să revină și ei pe un drum, le poate restabili echilibrul pierdut. Numai că, omenirea nu mai este ce a fost odată. Azi ne omorâm între noi, ne urâm, ne disprețuim. Azi nu ne mai iubim semenii, de parcă noi, am fi mai buni cu ceva, de parcă noi nu am trecut prin eșecuri și probleme, de parcă noi suntem puși sus și nimic nu ne poate coborî de acolo.

Tratăm oamenii cu superioritate, cu batjocoră, de parcă noi nu am fost în situații similare, nu mai avem răbdare, nu mai avem credință, nu mai empatizăm, nu mai știm să oferim și nici măcar să primim afecțiune, facem abuz de bunătate și sfârșim îngropați de orgolii și ignoranță, nu ne gândim la alții, doar la noi și în final nici ei, dar nici noi nu suntem împăcați. Ei pentru că nu reușesc în viață, iar noi, pentru că nu ne găsim jumătatea, nu gasim oamenii care să ne iubească.

Gândim că suntem diferiți și avem alte grade când, de fapt, nu suntem atât de diferiți. Ei au pierdut de mult iubirea, iar noi nu am gasit-o niciodată, deși am oferit-o mereu. Ei n-au învățat să iubească și noi știm prea bine ce înseamnă, de aici și discuțiile contradictorii pe diferite teme.

Deci, de ce ne comportăm ca și cum am fi superiori lor? Ce ne face să credem că îi putem judeca? Cine ne permite nouă să-i jignim, să-i înjosim? Nimeni, pentru că, totul se uită și nimeni nu mai contează, nu mai există nimeni, și acești nimeni suntem noi.

"Dacă din tot ce ai, cel mai scump lucru nu costă nimic." - Nimeni Altu