Dincolo de ziduri

Poate ca nu am înțeles niciodată prea mult, importanța școlii, niciodată până acum. Poate că nu are neapărat rolul de a ne învăța lucruri care nu ne folosesc, dimpotrivă.

Mi-am dat seama de curând că, școala, nu înseamnă doar predarea câtorva materii la care trebuie să scrii și să înveți, țin să cred că e mai mult de atât și asta mă bucură într-un fel sau altul. Poate că rolul școlii nu e doar acela de a ne împovăra cu informații despre tot felul de lucruri, evenimente și teorii.

Cred că școala este locul unde se leagă primele prietenii. Încă din cei mai mici ani ai vieții suntem trimiși, câteva ore pe zi, să "conviețuim" cu oameni de aceeași vârstă, cu care ne putem juca și înțelege, dar și cu cei mai mari de la care avem de învățat și pe care, credem noi, trebuie să îi facem să ne înțeleagă. Când suntem mici, ni se pare că cei mari nu ne înțeleg, așa și este. De unde ar trebui să înțeleagă un adult gândirea noastră imatură, neînchegată și mult prea mototoală.

Pe măsură ce creștem nici măcar nu ne mai dorim să fim înțeleși de adulți, pentru că găsim așa-zisa înțelegere de care avem nevoie în colegii/prietenii pe care ni-i facem la școală. Importanța colegului sau colegei de bancă devine uimitoare, mai ales când acesta se îmbolnăvește și nu vine o zi la școală. Pare o eternitate: “cea mai proastă zi”.

Poate că, școala, a fost judecată greșit tot timpul, mereu ni s-a spus doar: “învață că așa trebuie" , "învață ca să fii cineva în viață”, iar atunci când nu învățam, în loc de înțelegere primeam un: “X-ulescu de ce a putut și tu nu poți?”. Replici care ne-au marcat copilăriile multora și care ne-au făcut să nu ne gândim la școală într-un alt fel, ci doar acela al unei obligații insuportabile, loc în care mergeam fără vreo plăcere.

Mi-am dat seama, totuși, că școala m-a învățat multe, că mi-a adus amintiri frumoase, prieteni, învățături și competențe de care mă folosesc. Mi-am dat seama, de altfel, că e un sentiment minunat ca, atunci când ți se cere ajutorul pentru rezolvarea unei teme, să îl poți oferi. Este un sentiment de reușită, unul care îți pulseză încredere în tine atunci când nu trebuie să cauți răspunsul în alte părți, pentru că el se regăsește în tine.

       Îmi doresc ca viața școlară a copiilor mei să fie o plăcere, o bucurie. Îmi doresc să îi pot ajuta eu, din pricina a ceea ce am învătat. Îmi doresc să încercăm să vedem școala ca pe o unealtă a dezvoltării umane, așa cum probabil ar fi trebuit să o vedem încă de când eram mici.