Searching for the right

Oana

Faceți căutări pe acest blog

Pagina principala
Spune-mi tu despre ce sa scriu!

Se afișează postări cu eticheta distanta

Vedeți-le pe toate

Postări

Un om

pe aprilie 19, 2022

+

0

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Totuși, ce e de făcut?

pe noiembrie 25, 2021

aproape ce e de făcut distanta iubire Maturitate suflet tinerete Totuși traim

+

0

Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Mai multe postări

Cititi mai multe

august 20263
martie 20261
ianuarie 20241
ianuarie 20231
aprilie 20221
noiembrie 20211
aprilie 20211
februarie 20212
mai 20201
martie 20202

decembrie 20191
noiembrie 20191
octombrie 20191
septembrie 20191
iulie 20192
iunie 20191
mai 20194
aprilie 20191
martie 20191
februarie 20191
ianuarie 20192
ianuarie 20181
noiembrie 20172
octombrie 20176

Afișați mai multe Afișați mai puțin

Etichete

“Să vă dea Dumnezeu după cum gândiți
#haisăfimuniți
#români
2020
a învăța
acasa
acceptă-te
alegere
Am invatat mama
Am invatat sa nu judec

Am înțeles
Am învățat
am să te încurajez
am scris
amintire
analiză
aproape
asumat
aumare
autentic
autenticitate
bani
barbat
Bine
bucură-te
ce e de făcut
Celorlalți
conștiință
contact
credință
creștere
cu bine
curaj
defect
despre mine
Despre oameni
dezvoltare
disperare
distanta
Dor
Dorinta
dragoste
dragul meu!
echilibru
eforturi
egalitate
empatie
fapte
Femeie
fericire
fii puternică
gandire
Ghinion
Ghinion & Dorinta
greșeli
iertare
importanța școlii
incredere
Inteleg
intelegere
iubește-te
iubire
iubire de semeni
încredere
îngrijește-te
însă
Judecata
La multi ani
le doresc numai bine!
libertate
luptă
m-am educat
Maturitate
mentalitate
Mesaj
metacognitie
Mi-e dor de tine!
momente
N-am să-ți spun
necesitate
Niciodata
nu aștept
nu după cum vorbiți.”
Nu exista
nu judeca
nu mai ești
nu-ți găsi scuze
oameni
om
omenie
pentru totdeauna
predare
putere
puternică
rațional
Rau
răspunsuri
război
răzbunarea
real
realitate
regrete
relatie
Respectă-te
responsabil
ruşine
să fie bine
să fii fericit
să nu ai niciodată impresia că nu știam
să nu crezi
Să nu crezi că nu am știut
Să te ia dracu
schimbare
sentimente
sinceră
singură
singurătate
speranță
stai în casă
suflet
suflet pereche
știam
Tata
timp
tinerete
Toate ușile spre mine ți s-au închis de azi
Totuși
traim
trecut
trecutul
Tu n-ai înțeles
Tu nu m-ai auzit
Tu nu m-ai văzut
Tu poți
uit ca simt
un om
Urare de anul nou
viata
vorbe de dor
vorbe goale
Vorbim despre o societate stricată
vulnerabilitate

Afișați mai multe Afișați mai puțin

Vrei să-mi vorbești?

Nume

E-mail *

Mesaj *

Aboneaza-te

Postări

Atom

Postări

Comentarii

Atom

Comentarii

Translate

Carti

Absolut tot
Academia vampirilor
Castelul de sticla
De la amurg la rasarit
De vorba cu Emma
Eleanor & Park
Fata pe care ai lasat-o in urma
Fifty shades
Insomnii
Jurnalul unui Adam
Pasare cantatoare

Bloguri populare

De vorba cu tine
Jurnalul unui Adam
Pofta buna

Postări populare

În ultima vreme am auzit mai multe povești despre rușine. Povești diferite, spuse de oameni diferiți, care nu se cunosc între ei. Și totuși, toate aveau același numitor comun. Nu rușinea în sine m-a impresionat. Ci locul în care o așezăm. Pentru că, de multe ori, rușinea apare în locul nepotrivit: nu în fața faptelor care rănesc, ci în fața unor lucruri care nu ne definesc valoarea ca oameni. O persoană mi-a povestit că îi este teamă ca lumea să afle că propriul copil face terapie. Nu pentru că terapia ar fi ceva rău. Nu pentru că ar face ceva greșit. Ci pentru că îi este teamă că va fi judecat. Și m-am întrebat atunci: De ce ne este rușine să recunoaștem că avem grijă de copilul nostru? De ce ne este rușine să spunem că îi oferim sprijin atunci când are nevoie? De ce ne este rușine că alegem să cerem ajutor, în loc să lăsăm lucrurile să se agraveze? Dar, în același timp… De ce nu ne este rușine atunci când un copil răne...

Aici, printre oameni

În ultima perioadă, viața m-a învățat să nu mă mai expun atât de ușor, să nu mă mai las descoperită, să nu mai fiu atât de deschisă și să nu mai dau ocazia oricui să-mi vadă imperfecțiunile. Mi-a demonstrat că intențiile bune nu sunt întotdeauna apreciate, că uneori sunt privite cu neîncredere sau trecute cu vederea. Mi-a arătat că orice greșeală pare de neiertat și că oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par. Am înțeles, uneori cu greu, că bunătatea este condamnarea la moartea sigură a sufletului. Am descoperit că oamenii caută să facă rău indiferent cine ești, ce simți sau ce știi. Am înțeles că în viața ești singur, neajutorat și fără apărare. Aici, printre oameni, viața este un câmp de luptă. Suntem într-un război nedeclarat, neoficial, unii cu ceilalți. Un război pentru supremație, pentru putere, pentru a demonstra, pentru a învinge. Aici, nu știm întotdeauna să privim dincolo de granițe, dincolo de imagine, dincolo de zid...

Cu drag, ea

Am cunoscut cândva, un om care mi-a spus că am trecut prin prea multe, și că, dacă ar fi avut curaj să vină la mine de când m-a văzut prima dată, nu aș mai fi fost nevoită să trec prin atâtea greutăți si, poate că aș fi fost mult mai disponibilă emoțional, mai iubitoare cu el. I-am spus că, poate are dreptate, însă nu-mi pare rău ca am trecut prin viața. Mi-a spus că, cu el, n-am să mai trec prin nimic dureros, m-a asigurat că, n-am să mai sufăr, dacă reușesc să-mi deschid sufletul către el. Mi-a spus că, am să mă conving că el nu mă va trata urât niciodată, ca n-am să fiu jignită și nici nu mă va răni sentimental. O perioada lungă de timp, așa a și fost, m-a tratat ca pe o prințesă, mi-a vorbit frumos, nu m-a supărat cu nimic, nu m-a jignit, până la un moment dat, când toate acestea si-au făcut apariția treptat. A început cu o glumă, apoi cu un cuvânt urât...

Un produs Blogger

Imagini pentru teme create de fpm

2017, Searching for the right - Oana -